Noroiul și concursurile MTB

Deseori la concursurile de MTB din primăvară și, în ciuda renumelui anotimpului – mai rar în ultima vreme, toamna – am văzut trasee în care provocarea majoră a nu a fost lungimea și nici nivelul tehnic al parcursului, ci abilitatea de a negocia cu … noroiul. Or, dacă noroaiele se întind pe zeci de kilometri și sunt adânci – cei mai mulți își iau adio de la plăcerea de a pedala.

Am asistat cu toții la evenimente sportive la care foarte mulți participanți abandonau, sau ieșeau de pe traseul oficial spre a se refugia pe asfalt – iar privindu-le echipamentul explicațiile erau de prisos. Noroi peste tot, nu stropi – ci straturi compacte, pe roți, furcă, cadru, angrenaje, pe echipament, sub echipament, pe ochelari (pe ambele părți ale lentilei); am auzit cu toții replici de genul ”Îmi scrâșnește nisipul în dinți” / ”Ești bine? Eu am pământ și în ***” : )

10419397_682422031830343_5894443889431524166_n

(foto: Florian Răducanu)

Din acest punct de vedere, la Vidraru Bike Challenge stăm foarte bine: traseul este pe munte, panta face ca apele să se scurgă repede, iar baza este piatră: oricât ar ploua nu se face clisă, ci cel mult niște drăgălașe de bălți (da, și la trecerea prin bălți luam nisip în gură, dar numai cât să țină loc de sare și piper!). În fine, pe unde au mai fost exploatări forestiere pot apărea și noroaie în drum, însă porțiunile respective există numai la tura lungă și sunt limitate ca întindere (sub 1% din traseu).

10501655_10152438649799088_6690774341274404049_n

Am scris mai sus că ”oricât ar ploua nu se face clisă”. Corect, dar ca sa fie complet ar trebui să spunem și că, dacă e vreo rupere de nori, nu se face noroi ci dispare drumul cu totul. Așa s-a întâmplat la o săptămână după ediția Vidraru Bike Challenge din 2013:

unnamed

 

Vă băgați? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *