Noroiul și concursurile MTB

Deseori la concursurile de MTB din primăvară și, în ciuda renumelui anotimpului – mai rar în ultima vreme, toamna – am văzut trasee în care provocarea majoră a nu a fost lungimea și nici nivelul tehnic al parcursului, ci abilitatea de a negocia cu … noroiul. Or, dacă noroaiele se întind pe zeci de kilometri și sunt adânci – cei mai mulți își iau adio de la plăcerea de a pedala.

Am asistat cu toții la evenimente sportive la care foarte mulți participanți abandonau, sau ieșeau de pe traseul oficial spre a se refugia pe asfalt – iar privindu-le echipamentul explicațiile erau de prisos. Noroi peste tot, nu stropi – ci straturi compacte, pe roți, furcă, cadru, angrenaje, pe echipament, sub echipament, pe ochelari (pe ambele părți ale lentilei); am auzit cu toții replici de genul ”Îmi scrâșnește nisipul în dinți” / ”Ești bine? Eu am pământ și în ***” : )

10419397_682422031830343_5894443889431524166_n

(foto: Florian Răducanu)

Din acest punct de vedere, la Vidraru Bike Challenge stăm foarte bine: traseul este pe munte, panta face ca apele să se scurgă repede, iar baza este piatră: oricât ar ploua nu se face clisă, ci cel mult niște drăgălașe de bălți (da, și la trecerea prin bălți luam nisip în gură, dar numai cât să țină loc de sare și piper!). În fine, pe unde au mai fost exploatări forestiere pot apărea și noroaie în drum, însă porțiunile respective există numai la tura lungă și sunt limitate ca întindere (sub 1% din traseu).

10501655_10152438649799088_6690774341274404049_n

Am scris mai sus că ”oricât ar ploua nu se face clisă”. Corect, dar ca sa fie complet ar trebui să spunem și că, dacă e vreo rupere de nori, nu se face noroi ci dispare drumul cu totul. Așa s-a întâmplat la o săptămână după ediția Vidraru Bike Challenge din 2013:

unnamed

 

Vă băgați? 🙂

Cum ne ferim de riscuri pe coborâre

Pentru că la Vidraru am vazut relativ multe incidente de tipul “blocat roata față în șanț și sărit peste ghidon* ” – în special pe coborâre, revenim cu niste sfaturi pentru cei mai putin experimentați. În final am făcut și două studii de caz pe accidente filmate în ediția 2013. Iată:

  • coborâți șaua înainte de a aborda o coborare lungă; (iată explicația: o șa joasă vă permite să păstrați pe bicicletă o postură mai stabilă: cu centrul de greutate coborât și deplasat către roata din spate. În momentul unei frânări, toată greutatea tinde să se exercite pe roata din față; iar acest lucru poate duce la:
    • blocarea roții față într-un obstacol (piatră, șanț etc) – cu proiectarea ciclistului catre înainte – peste ghidon;
    • descărcarea roții spate de greutate, caz în care frânarea nu mai este eficientă; roata spate nu se mai învârte, ci derapeaza lateral.
  • abordați coborârile cu viteza care vă permite să păstrați controlul bicicletei; cresteți viteza pe masură ce căpătați experiență;
  • verificati starea tehnică a bicicletei. Este foarte greu să scapi basma curată pe o coborâre pronunțată dacă te lasă frânele;
  • în cazul în care intrați într-un șanț adânc, există pericolul să se proptească roata față de pereții șanțului, să se blocheze și să fiți proiectat către înainte, peste ghidon. Dacă nu vedeți un loc propice pentru ieșit din șleau/șanț – opriți, scoateți bicicleta din șleau/sanț și porniți din nou.
  • dacă încercați să urcați un obstacol, inclusiv marginea unui șanț – este bine să descărcați de greutate pe rând roțile care urcă peste acel obstacol: întâi lăsați greutatea pe roata spate, trăgând în sus de ghidon pentru a ușura roata față în momentul atacării obstacolului; apoi – odată ce roata față a urcat, deplasați greutatea pe față (lasându-vă greutatea în mâini – pe ghidon), pentru a facilita și urcarea roții spate. Atenție! Uneori roata spate “refuză” să urce și derapează în lungul șanțului; fiți pregătiți să vă ajutați eventual sprijinindu-vă într-un picior (manevră cu șanse bune de reușită doar la viteze relativ mici).
  • dacă în viteză vă îndreptați spre un obstacol mic/mediu (rădăcina/ bolovan), nu frânați în momentul în care roata față face contact cu obstacolul; lăsați roata și furca să-și facă treaba: să treacă peste obstacol. Dacă vreți să reduceți viteza frânați inainte de contactul cu obstacolul și imediat după ce ați trecut; dar nu în momentul contactului. La viteză nu mai aveți timp să balansați greutatea spate/față pentru a ajuta rotile să treacă pe rând, așa încât ideală este o mișcare de descărcare a greutății de pe ambele roți – ca și cum ați vrea să săriți cu bicicleta;
  • nu uitați să reglați furca astfel încât să aibă cursa suficientă (maximă) – așa încat să puteți “absorbi” denivelările și micile obstacole;
  • când frânați (în afara situațiilor speciale descrise mai sus), acționați frânele progresiv – pe ambele roți;
  • în special pentru hard-tails: pe teren denivelat nu stati în șa; având șaua coborâtă vă ridicați usor în pedale (nu complet) și amortizați denivelările inclusiv prin flexarea genunchilor.

* Când spun că am văzut multe incidente de tipul “blocat roata față în șanț și sărit peste ghidon” mă refer și la mine. Mă consider experimentat pe bicicletă și tot am pațit-o de câteva ori, atât la viteză mare cât și la viteză mica. Exemple se pot vedea și aici:

  • 1. Minutul 5:25 – se vede cum ciclistul care filma a intrat într-un sanț îngust în dreapta, iar când a încercat să iasă tragând stânga, roata față s-a blocat …

  • 2. Minutul 5:01 – se observa cum un ciclist coboară având saua relativ ridicată. Când încearcă să iasă dintr-un șleau mic către stânga drumului, roata spate derapează (probabil și sub acțiunea frânei), poziția înaltă determină imediat aruncarea ciclistului peste ghidon. În schimb, cel care filma are o cu totul altă abordare, care îl ajută sa fie mult mai stabil și mai greu de aruncat din șa. Priviți minutul 4:39 – atacarea unui șanț adânc – când se schimba perspectiva către camera din spate (de sub șa): la un moment dat ciclistul apare în cadru, ceea ce arată cat de mult ajunge rider-ul înapoi în raport cu șaua – pentru a coborî centrul de masă și pentru a lăsa greutatea pe spate în momentul în care roata față intră in șanț.

Atenție! Abordarea descrisă mai sus provine din experiența personală a autorului și nu este o garanție a celor mai bune practici. Nu ne asumăm nici o responsabilitate pentru eventuale încercări eșuate sau accidente apărute în timpul punerii în practica a celor sus menționate.

Zona de start

Pachetele de concurs

Pachetele de concurs se ridică de la Căminul cultural Căpățâneni, lângă terasa acoperită a Pensiunii Dracula (drumul național 7C, sat Căpățâneni, 1 km în aval de START, GPS:  45° 20’05”   24° 38’ 10”) vineri (între orele 15.00 și 22.00) și sâmbătă (între orele 7.00 și 9.00). Vezi programul aici.

Vineri, la ora 21:00 începe sedinta tehnică, în sala aceluiași cămin cultural (click pe captura de mai jos pentru o imagine marită).

img_camin_cultural_capataneni

Startul

Startul se ia din poiana de vis-à-vis de pensiunea La Cetate, de pe malul Argesului (lângă pod). GPS: 45° 20’42”   24° 38’ 05”

img_start

Locuri de parcare:

Vă rugăm să nu blocați zona de start cu mașini. Este preferabil să lăsați mașinile în locurile unde aveți cazare. Locuri de parcare apropiate de START sunt:

  • în satul Căpățâneni (la 1 – 2  km aval de start);
  • în zona de unde încep să urce scările către cetatea Poenari (500m amonte de start);
  • în zona de camping imediat în aval de start (taxa modică);
  • în zona de camping de la 800m amonte de start (taxa modică).